Este ora 19.06 cand am inceput acest mail...nu stiu cand il voi termina...depinde de inspiratie  Ce sa-ti zic...Ma gandesc la munte... Vreau sa imi incarc din nou bateriile...vreau sa simt ca traiesc...

    Este 19.13 si inca mai scriu...gandindu-ma la aventurile din trecut...imi reapare zambetul pe buze...Ce bine ar fi daca clipele astea placute in compania prietenilor ar fi mai dese...Viata ar fi muuult mai frumoasa si sufletul ar intineri...Viata poate fi frumoasa daca ii adaugam noi un pic de optimism, ceva romantism...de ce nu?..presaram cateva clipe de nebunie...un pic de spontaneitate, mai multe pulsatii puternice ale inimii...si totul e posibil...

    Doar 19.20....si uite ce ganduri imi strabat fiecare locsor al creierasului meu....sau poate sufletul imi dicteaza...nu stiu. Cert este ca vreau sa se  repete...pentru ca viata trece pe langa mine....in cateva luni...se mai adanceste un rid....se mai increteste o bucatica de piele....sufletul meu se inchide mai tare si carapacea mea de rac se intareste....va fi greu ca cineva sa o mai crape cat de putin sa priveasca inauntru...si sa vada inima cum pulseaza pe ritmul muzicii, cat de tanara este si cate are de oferit ...

    Este 19.33....si parca acum sunt un pic inspirata, caci gandurile mele vor sa zboare departe...deja sunt prea multe ...si cred ca voi ramane doar eu cu ele...sa le aflu dorurile....